SF. LITURGHIE
In Biserica Ortodoxa, savarsirea Sfintei Taine a Euharistiei – numita Mesa in Biserica latina – este desemnata sub numele de „dumnezeiasca Liturghie„. Savarsirea acestei Taine are in primul rand un caracter duminical, caci, pe de-o parte, in Biserica Ortodoxa duminica si-a pastrat caracterul de celebrare saptamanala a Invierii, iar, pe de alta parte, dumnezeiasca Liturghie nu este centrata numai pe moartea jertfelnica a lui Hristos pe cruce, ci si asupra reactualizarii sacramentale a intregii Taine a mantuirii si, in chip deosebit, asupra Invierii.
Datorita acestui fapt, dumnezeiasca Liturghie are un caracter ssentialmente festiv. Cum in decursul vremurilor, sarbatorile sfintilor s-au inmultit si au fost asimilate intr-o oarecare masura duminicii (deoarece sfintii se impartasesc in cer de slava lui Hristos Cel inviat), dumnezeiasca Liturghie poate fi savarsita acum aproape in toate zilele anului. Ea nu se savarseste totusi in zilele care au o puternica semnificatie penitentiala, cum sunt zilele de peste saptamana din Postul Mare (de luni pana vineri), zilele din Saptamana Patimilor (exceptand Joia Mare) si anumite zile din ajunul marilor sarbatori.
BOTEZ
Slujba propriu-zisa a botezului – unita cu cea a mirungerii, cuprinde rugaciunile pentru sfintirea apei de botez, binecuvantarea untdelemnului „bucuriei” si ungerea prebaptismala a candidatului cu el, afundarea intreita a pruncului in apa sfintita, ungerea lui cu Sfintul mir, lecturile biblice,(Apostolul si Evanghelia), spalarea si tunderea simbolica a pruncului, ectenia pentru nasi si apolisul slujbei.
Dupa incheierea slujbei botezului urmeaza nemijlocit impartasirea cu Sfanta Euharistie, aceasta pentru ca renasterea spirituala dobindita prin botez sa fie plinita prin unirea reala cu trupul si sangele lui Hristos. In apus, incepind din secolele XII-XIII mirungerea si impartasirea copiilor a fost amanata pana la 7-12 ani. Se pune insa problema celor care mor pana la varsta de 12 ani si nu au primit aceste taine obligatorii pentru mantuire.
CUNUNIE
Slujba Cununiei se cuvine să se facă în biserică, deoarece Cununia este una din cele şapte Taine şi aici e locaşul sfânt în care se săvârşesc şi celelalte Sfinte Taine; aici se adună şi Biserica în înţelesul ei de comunitate, adică obştea credincioşilor din care fac parte mirii. In felul acesta comunitatea credincioşilor se bucură şi ia parte împreună cu noi la unul din cele mai de seamă prilejuri de bucurie din viaţa noastră, după cum ia parte şi la necazurile şi durerile noastre. De aceea, săvârşirea cununiei în casă este îngăduită numai rareori şi numai din motive bine întemeiate, cu dezlegarea arhiereului, care hotărăşte de la caz la caz.
Logodna (cuvânt slav, care înseamnă a face făgăduinţă de căsătorie) e rânduită tocmirii sau aşezării nunţii a doi tineri care s’au făgăduit unul altuia. Biserica binecuvintează această veche datină printr’o slujbă scurtă, premergătoare nunţii sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face împreună cu slujba Cununiei, săvârşindu-se imediat înaintea acesteia (dar se poate face şi aparte, cu mult înainte).
Partea cea mai de seamă a slujbei logodnei e punerea inelelor în degetele logodnicilor de către preot şi apoi schimbarea acestor inele de către naşi.
MASLU
MASLUL este Taina care, prin rugaciunile preotilor si prin ungerea cu untdelemnul sfintit de ei, impartaseste harul dumnezeiesc spre tamaduirea bolilor trupesti si spre iertarea pacatelor (Iacov 5, 14-15).
PARASTASE
Parastasul este o slujba religioasa care se face in biserica. Parastasul este slujba de pomenire a mortilor. Pomana se face la anumite perioade din an.